SEMI SILENT avec Stéphane Marin
Ce texte décrit l’expérience au sein de l’atelier de création sonore et d’enregistrement sur le terrain dirigé par l’artiste Stéphane Marin. L’atelier a eu lieu du 10 au 14 juillet à /SAC Bucarest. Je parlerai davantage de mon intérêt pour le son, comment j’ai rencontré Stéphane, l’organisateur SEMI SILENT, et Anamaria Pravicencu. Le texte comprend également un journal quotidien des activités de l’atelier. Salut Stéphane! J’ai utilisé ChatGPT pour traduire partiellement ce texte du roumain en français. Je ne sais pas à quel point la traduction est réussie.
Acest text descrie experiența din cadrul atelierului de creație sonoră și înregistrări de teren, dirijat de artistul Stéphane Marin. Atelierul a avut loc în perioada 10 și 14 iulie, la /SAC București. Voi spune mai multe despre interesul meu față de sunet, cum am ajuns să-l cunosc pe Stéphane, despre organizatorul SEMI SILENT și Anamaria Pravicencu. De asemenea, textul include și un jurnal zilnic al activităților din cadrul atelierului. Salut, Stéphane!
Sunetul a făcut întotdeauna parte din viața mea. La început, a fost vocea, zgomotul locului de joacă, al orașului sau al școlii cu ora ei de muzică. Mult mai târziu am descoperit sala de cinema și filmul. În 2017, am decis să documentez fotografic evenimentul “Săptămâna Sunetului”. Eram atras de conceptul de audio art, dar pasiunea mea era imaginea și nu aveam o înțelegere clară față de sunet. Săptămâna Sunetului a fost ca un curs intensiv în lumea sunetului, care, din fericire, avea loc în București, orașul în care trăiesc. Prin imaginile captate, am ajuns să cunosc câțiva oameni buni din scena de sunet de la noi. Înapoi în prezent, despre Stéphane Marin am auzit prin SEMI SILENT, când Anamaria Pravicencu prezenta din când în când lucrări de sound art, dar am ajuns să-l cunosc pe artist în timpul atelierului.
FR: Le son a toujours fait partie de ma vie. Au début, c’était la voix, le bruit de la cour de récréation, de la ville ou de l’école avec son heure de musique. Bien plus tard, j’ai découvert la salle de cinéma et le film. En 2017, j’ai décidé de documenter photographiquement l’événement “La Semaine du Son”. J’étais attiré par le concept d’art audio, mais ma passion était l’image et je n’avais pas une compréhension claire du son. La Semaine du Son a été comme un cours intensif dans le monde du son, qui, heureusement, se déroulait à Bucarest, la ville où je vis.
Undeva foarte aproape de Calea Victoriei se află un spațiu care aparține de /SAC sau spațiul de artă contemporană. Aici a avut loc atelierul, un spațiu de expoziție cu tavan înalt și pereți albi. Cu câteva zile înainte de eveniment am primit un email care conținea toate informațiile necesare, printre care și locul și ora la care ne vom întâlni cu Stéphane Marin, noi, cei care am participat. Trebuia să ajungem la ora 10, iar durata fiecărei întâlniri era de 6 ore. Am uitat să spun că totul a început cu un call pe Facebook în care SEMI SILENT ne invita să ne înscriem. Selecția noastră s-a făcut pe baza unui portofoliu și a unei scrisori de intenție. Am promis că voi realiza o lucrare audio care să exploreze noi metode de exprimare narativă, despre care voi vorbi mai târziu.
Ora 10 nu este foarte devreme dimineața, dar oricum asta însemna că trebuie să mă trezesc pe la 7 și jumătate sau 8, pentru că doream să merg pe jos. Mi se părea foarte devreme. În cursul primei întâlniri am decis împreună că ora 10 este târziu, astfel, pentru următoarele întâlniri urma să ne vedem la ora opt. Motivația era că, fiind luna iulie, este foarte cald, iar încălzirea globală nu ajuta deloc, astfel, cu cât mai devreme, cu atât mai răcoare.
Prima zi, Stéphane și Anamaria ne-au prezentat o serie de recordere audio Zoom H4n și diferite microfoane pe care urma să le folosim. Puteam să lucrăm și cu echipamentul personal, dar era destul de important să experimentăm și cu microfoanele specializate precum microfonul de contact, geofonul și hidrofonul. Detaliile semnificative ale zilei au fost prezentarea lui Stéphane, o introducere despre atelier și despre activitatea sa. Am fost invitați să ne prezentăm și să răspundem la o serie de întrebări despre ce și cum vrem să lucrăm în timpul atelierului. Eu am prezentat ideea mea, documentarea audio în stil jurnalistic al evenimentului. Ușor de spus, nu la fel de ușor de realizat. La ora prânzului, în fiecare zi, am luat masa împreună, lucru care ne-a ajutat să ne cunoaștem mai bine pe plan personal.
Ziua doi. Parcul Cișmigiu a devenit spațiul nostru de lucru. Aici am experimentat cu recorderul Zoom și diferite microfoane. Treptat, am ascultat microfoanele, cu sau fără protecția antivânt și am descoperit înregistrările binaurale. O scurtă introducere: ce sunt, cum funcționează și ce putem face cu ele, iar după am fost liberi să explorăm. În mai multe sesiuni de 10-20-30 minute, am intrat în lumea descoperirii. Acum, aducându-mi aminte, realizez că, fără să doresc să descriu situația într-un mod exagerat, acele sesiuni de descoperire au fost magice. Este ceva special în actul de a interacționa cu ceva pentru prima oară, chiar dacă este o idee sau un dispozitiv de înregistrat sunet. Practic, Stéphane ne spunea ceva de genul “Ok, acum este ora 11:00, acesta este locul de întâlnire, ne vedem la 11:30”, iar noi plecam în diferite direcții în parcul Cișmigiu sau în jurul lui cu Zoomul, căștile audio și microfonul ales. Sunt curios ce au înregistrat colegii mei de atelier.
Când am ajuns acasă, seara am scris un status lung pe Facebook, voiam să punctez cât de gălăgioase erau lucrările din parc, erau reparate aleile și cât de mult mi-a plăcut să ascult microfoanele binaurale.
“S-au încheiat primele două zile ale workshopului despre field recording cu Stéphane Marin, organizat de SEMI SILENT. În prima parte a zilei discutăm despre aspecte teoretice, iar după aceea înregistrăm sunete în oraș, în special în Parcul Cișmigiu și în împrejurimile acestuia. Stéphane are o mulțime de microfoane specializate care pot descifra sunetele din jurul nostru.
Parcul Cișmigiu are multe avantaje: umbră, vegetație, copaci și oameni care doresc să-și îmbunătățească modul de a trăi, respirând aer mai curat și făcând diferite activități care implică mișcare, plimbare, jogging etc. Unii doar își plimbă câinii sau își scot copiii la joacă. Angajați ai primăriei folosesc de zor mașinării care funcționează cu benzină și diesel pentru a tăia piatra și copacii, spală cu apă sub presiune lucruri imaginare, de parcă apa nu ar fi o resursă mai importantă decât aurul. Cumva e bine, cumva e rău.
Sunetele din parc sunt variate: adierea vântului, râsetul și chiuitul copiilor și freze mecanice care sfârtecă bordura, asfaltul și orice plantă sau copac care le iese în cale. Aș putea continua așa pe mai multe rânduri, dar nu o voi face. Revenind la workshopul despre field recording, microfoanele binaurale sună spectaculos, iar indicațiile lui Stéphane sunt directe, precise și reușesc să schimbe idei preconcepute într-un ritm alarmant.”
Pe Anamaria am cunoscut-o ca organizator al diferitelor evenimente culturale despre sunet. Ea este, de asemenea, și artistă, realizând mai multe lucrări de sunet, unele dintre ele fiind încărcate cu mesaje importante. Părea singura ființă care apăra sunetul în fața celorlalte arte. Într-o lume extrem de vizuală, sunetul cade pe ultimul loc, spre detrimentul civilizației. Detalii sau aspecte primordiale ale umanului, astfel, se pot pierde. Pasiunea ei față de sound art, field recording sau alte metode de exprimare prin audio este însă suficientă pentru a trezi interesul față de sunet în spațiul public bucureștean. Recomand orice text despre Săptămâna Sunetului sau alte evenimente realizate de SEMI SILENT.
Mi-am propus să descriu fiecare zi a workshopului, lucru care acum, la aproape șase săptămâni după eveniment, mi se pare imposibil. Încerc să mă uit la fotografiile realizate sau să reascult înregistrările audio, dar tot nu îmi aduc aminte exact, doar o impresie sau amintiri lipite între ele, precum mai multe plastiline colorate amestecate între ele. Ziua trei, am continuat să explorăm parcul Cișmigiu și microfoanele de contact. Microfonul de apă, hidrofonul care poate să audă sub apă, viața acvatică sau oricum orice mișcă acolo. Ah! Sonic Yoga! Stéphane ne-a antrenat urechile folosindu-se de o metodă proprie în care auzul nostru devine un corp care se întinde, se alungește, se strânge și captează sunete de sus, de jos, din față sau din spate. Cu ajutorul vocii, precum o meditație ghidată, Sonic Yoga a reușit să trezească un nou simț al auzului pe care nu știam că îl am. Uneori a funcționat, alteori nu, dar cu puțină practică schimbarea direcției auzului devine reală.
Au urmat ultimele două zile, unde a continuat un curs teoretic despre sunet, despre practica personală a lui Stéphane. Am vorbit și despre filozofie, musique concrète și Pierre Schaeffer. Totuși, nu are rost să încerc să descriu tot ce s-a întâmplat la workshop; trebuia să fii acolo. Am ascultat sunetele înregistrate în zilele precedente, iar în ultima zi am vorbit despre tranziții audio, diferite efecte și programe cu ajutorul unei lucrări realizate de Stéphane în regiunea Medellín – Tres Fronteras. La final, fiecare dintre noi a prezentat compoziția realizată din sunetele înregistrate în timpul atelierului, iar Stéphane ne-a oferit un feedback și indicații despre cum putem să continuăm lucrarea.
Nu mi-a plăcut că atelierul a trebuit să se termine. Aș fi vrut să continuăm să ne vedem zilnic la /SAC (poate și pentru că spațiul deține un aparat de aer condiționat de invidiat) și să discutăm, să ne certăm, despre sunet, microfoane și mediul înconjurător. Știu însă că anumite lucruri nu le voi uita, iar Stéphane Marin este un artist deosebit, un om prietenos și amuzant. De asemenea, totul a avut loc datorită Anamariei Pravicencu și SEMI SILENT. Acest atelier are totuși o continuare: lucrările noastre, realizate în timpul celor cinci zile de descoperire audio, vor ajunge la Orizont Sonor, prima ediție a festivalului de podcast, radio și creație sonoră, care va avea loc între 19 și 21 septembrie în Constanța.
FR: Je n’ai pas aimé que l’atelier doive se terminer. J’aurais voulu que nous continuions à nous voir quotidiennement à /SAC (peut-être aussi parce que l’espace possède un climatiseur enviable) pour discuter, nous disputer sur le son, les microphones et l’environnement. Je sais cependant que certaines choses ne s’oublieront pas, et Stéphane Marin est un artiste exceptionnel, une personne amicale et amusante. Tout cela a été possible grâce à Anamaria Pravicencu et SEMI SILENT. Cet atelier a toutefois une suite : nos travaux, réalisés pendant ces cinq jours de découverte sonore, seront présentés à Orizont Sonor, la première édition du festival de podcast, de radio et de création sonore, qui aura lieu du 19 au 21 septembre à Constanța.
