Cea mai lungă zi din an
București. Orașul vast și amestecat, unde realitatea se dezvăluie în forme familiare și totuși mereu agitat, ca într-un tur fulminant prin circuitul urbanității. Te trezești într-o zi de Iunie, solstițiul de vară, ziua cea mai lungă a anului. În apartamentul mic și sufocant pe care-l ocupi, unde aerul fierbinte pare că-ți îngreunează fiecare gând, iar vecinii tăi își reamenajează casa cu un zel demn de coloniști pe Marte, zgomotele uneltelor lor pătrunzându-ți în timpane ca niște sunete dintr-o altă lume.
Hotărât să evadezi din acest infern domestic, ieși din apartament și începi să mergi pe jos prin oraș. Străzile sunt mai liniștite, zgomotele mai rare; majoritatea oamenilor sunt plecați în vacanță, iar școlile sunt închise.
Ajungi la galeria Ivan, la Malmaison, după o scurta plimbare. Vernisajul “Bye-bye Confidence” te atrage ca un magnet. O clădire veche, încărcată de istorie, în care arta și-a găsit un refugiu, pentru un preț variabil. Intrând, simți cum zgomotele străzii sunt lăsate în urmă, iar liniștea exponatelor te înghite. Lucrările sunt prezentate cu o tehnică impecabilă, reflectând o abordare provocatoare și o intensitate a mesajului. Detaliile sunt fine, culorile atent alese, texturile surprinzătoare. Este o expoziție de grup la care participă Iulia Toma, Ross Taylor, Mădălina Zaharia, Simona Runcan, Gavril Pop. Ai ocazia să stai de vorbă puțin cu Iulia Toma despre lucruri simple precum poziția lucrărilor în spațiu, dar este un fel de hello și asta e bine.
Spre ieșire observi dispariția a mai multor studiouri din lista de pe hol, părăsești Malmaison și te îndrepți spre stația de autobuz. Urcat în autobuz, răcoarea aerului condiționat te învăluie ca o îmbrățișare binevenită. Autobuzul, aproape gol, este un sanctuar mobil. Elevii sunt în vacanță, părinții lor probabil undeva la munte sau la mare, iar tu te plimbi prin orașul acesta viu, pulsând. De data aceasta, destinația este Suprainfinit, o galerie situată la parterul unui bloc comunist, unde altădată era o veche alimentară. Ajuns acolo, într-o zonă a orașului cu multe case interbelice, te întâmpină o expoziție de lightboxes și pânze pictate. LUZ, o expoziție solo de Matei Dumitriu. Lumina și culoarea par să danseze pe pereți, creând un spectacol vizual care te învăluie complet. Lucrările expuse îți aduc aminte de internet art, cu influențe digitale și estetica glitch. Apreciezi cum lucrările expuse captează privirea prin utilizarea unor elemente vizuale specifice tehnologiei sau a web-ului.
Din nou în autobuz, acel refugiu răcoros, aproape pustiu. Același bilet, o călătorie diferită. Simți că te apropii de finalul excursiei tale. Te îndrepți spre casa Scânteii, sau cum se numește acum, Casa Presei Libere. 18 minute de mers pe jos până la Combinatul Fondului Plastic, locul unde IRLO își prezintă cea mai recentă expoziție Scrabble In Babel And Other Godly Pranks / Debandadă în Babilon și alte farse divine curatoriată de Gilda Ghinoiu la galeria IOMO. Artistul, cunoscut pentru lucrările sale vibrante și neconvenționale, este în oraș pentru câteva zile. Expoziția sa este un amestec de culori și forme care par să explodeze de pe pânze, amintind de street art. Te plimbi printre lucrările sale, observând tehnica de aplicare a culorii, modul în care lumina influențează percepția fiecărei piese. Îi întâlnești pe ERPS și pe Macanache, care adaugă un plus de autenticitate atmosferei. Fiecare lucrare te provoacă să gândești, recunoscând că această abordare poate fi o sursă constantă de inspirație. Ai ocazia să stai de vorbă puțin și cu IRLO, iar discuția îți oferă noi perspective asupra lucrărilor sale.
La final, te urci în tramvaiul 24. Este ultima ta distracție înainte de a te întoarce acasă. Tramvaiul, extrem de gol, înaintează cu greu pe linia întreruptă din metal lucios. Fiecare zdruncin îți amintește că, deși orașul pare să fie abandonat, locuitorii fiind teleportați în vacanță și ritmul vieții suspendat, viața urbană are ritmul său neregulat. Te uiți pe fereastră și vezi cum străzile trec pe lângă tine, liniștite, aproape adormite, în această zi lungă de vară.
Când ajungi acasă, Soarele începe să apună, iar ziua cea mai lungă a anului se încheie. Te întorci în apartamentul tău împrumutat, obosit, dar plin de inspirație. Zgomotele uneltelor vecinilor par acum îndepărtate, iar căldura nu mai este la fel de apăsătoare. Bucureștiul te-a purtat printr-o călătorie a artei și a descoperirii, iar tu te-ai întors acasă, nu același, dar cumva lipsit de satisfacție. Totuși, zâmbești, gândindu-te că orașul acesta îți oferă mereu surprize. Faptul că ai descoperit trei vernisaje într-o singură zi este una dintre acele întâmplări fericite care te fac să-ți dorești să explorezi și să cauți mereu lucruri noi.
