ISU n-are ISU
Uneori tot ce îți trebuie pentru un spectacol de teatru reușit este un spațiu, un text și actori; fără decor, fără lumini, fără scenă. ISU este acronimul pentru Inspectoratul pentru Situații de Urgență sau autorizația eliberată de acesta, exemplu: sediul ISU n-are autorizație ISU. Acum câteva săptămâni, Teatre /Theatres a anunțat un nou eveniment. În acest spațiu artist-run au loc workshop-uri, performance sau spectacole de cameră. Nu este sală de spectacol sau galerie de artă, dar cu ajutorul imaginației poate să fie orice își dorește. Încerc să definesc aceast loc bazându-mă pe propriile simțuri, am ajuns în pătratul roz a treia oară în ultima zi a lunii Mai. Acum, de curând. Spațiul gazdă are un hol, o bucătărie, balcon și o cameră cu două ferestre deschise spre asfaltul, trotoarul, gardul parcului Cișmigiu. Nu știu câți metrii pătrați are camera, dar spațiul pentru public este limitat.
Timp de trei luni, on and off (din când în când) Andreea David, Alina Grau, Denisa Bușu, Gabriela Badea alături de Robert Bălan au explorat metode de exprimare specifice teatrului. Robert din câte stiu e regizor și a realizat mai multe piese de teatru, podcasturi sau teatru radiofonic. A luat și un premiu la un moment dat. La finalul workshopului cei cinci s-au decis asupra unui spectacol. Textul de la care au pornit este un interviu neoficial, care a avut loc în partea retrocedată din parcul IOR. Pentru câteva minute am socializat înainte de spectacol. Am salutat, am pus o întrebare și după am așteptat în liniște. Robert ne-a urat vizionare plăcută, iar cei patru actori au transformat mijlocul camerei într-o scenă. Au avut un segment de început, care m-a luat puțin prin suprindere. Piesa are mai multe momente amuzante, dar subiectul principal, bazat pe realitate este cumva sumbru, legat de distrugerea mediuliu, dar și impactul negativ asupra calității vieților oamenilor din oraș.