Miercurea lejeră
Frame10.
La sfârșitul lunii aprilie, într-o zi foarte ploioasă, eram prin centru. Am ajuns la Rezidența9, undeva între Grădina Icoanei și strada Rosetti. Avea loc o discuție publică între Mihai Mihalcea și Eduard Gabia, unde printre alte subiecte s-a vorbit despre “Miercurea lejeră”. Am sărit mai multe detalii despre Frame10, o serie de întâlniri cu artiști și performeri dar și un spațiu pentru dialog.
Miercurea lejeră este un eveniment CNDB, care a atras un public numeros în anii în care instituția funcționa în clădirea Teatrului Național.
Ideea provine de la de artiștii Eduard Gabia și Maria Baroncea, și spectacolul este prezentat în colaborare cu Paul Dunca/Paula Dunker.
Participarea la eveniment este gratuită, trebuie doar să te înscrii cu ajutorul unui formular pe anunțul online al evenimentului. Aparatul de fotografiat are uneori rolul unui animal de suport emoțional și de aceea am căutat un mod de a-l lua cu mine. I-am trimis un mesaj lui Eduard.
15 Mai.
Sunt cincisprezece minute de mers pe jos (încet) între stația autobuzului 123 de la Unirea și sala Stere Popescu unde a avut loc o nouă ediție “Miercurea lejeră”. Pe drum se ridică dealul Mitropoliei, unde sunt câteva case mari și interesante cum este casa Costa-Foru, care este de vânzare și alte clădiri cu “patriarhal” în titlu. În fața sălii Stere Popescu este desenat un helipad, locul unde se strânge publicul înainte de spectacol. Paula ne-a invitat în sală și ne-a prezentat pe scurt evenimentul. Au fost mai mulți performeri, fiecare a avut un segment, fiecare a adus ceva diferit. Interesant este că oricine dorește să prezinte ceva în cadrul evenimentului nu trebuie decât să se înscrie la adresa de email
trecută în descriere.
Intrare, hol, o luăm în dreapta, intrare sală spectacol, gradene, ne suim și găsim un loc. Lumina se schimbă. Seara a fost împărțită în șapte momente, șase anunțate și unul spontan. Au urmat unul după altul fără mare pauză, unele au fost mai scurte altele nu. Sala a fost destul de plină și astfel nu am putut să-mi schimb locul ușor, am rămas blocat în partea dreaptă a scaunelor. De acolo am fotografiat performance-urile. Unul dintre ele s-a numit “Mai nimic 2”, dar a conținut mai mult “mai” decât “nimic”. Atașez câteva cadre foto din seara evenimentului.
