Teatre /Theatres cu Valentina
Hartă.
În Google maps, intrarea în spațiul fizic al Teatre /Theatres este în partea de vest a parcului Cișmigiu. Am ajuns acolo prima oară la penultima ediție, în martie, la o primă lectură din volumul „Pază umană” de scriitoarea Lavinia Braniște, volum apărut la editura Dezarticulat. L-am întâlnit pe V. Leac acolo; am fost surprins pentru că nu am citit textul evenimentului: “în colecția Supersonic, coordonată de poetul Vasile Leac”.
Aprilie.
Încă mai țin minte niște detalii din lectura „Pază umană” cum ar fi metroul sau naratorul personificat, iar pe Valentina o cunosc de mult timp. Ne vedem rar și cred că îi tot reamintesc de ipa 2014. Oricum, am ajuns a doua oară la Teatre /Theatres, la „<Lidi suntem noi> de Kira Valentina și alte lecturi live de cronici de spectacole văzute și nevăzute”.
Nu mai țin minte cât am stat, dar timpul a trecut neobervat, iar Valentina, Adriana Gheorghe și Alina Grau, au interacționat cu noi. A fost citit textul “Lidi suntem noi”, care se regăsește online pe teatre.substack.com. În final a fost o invitație în universul Liviu Diamandi, sunt câteva interviuri interesante cu scriitorul despre numele folosit și despre anonimat, iar romanul său “Neptun 83” este un “whodunit” a cărei acțiune se petrece în regimul pre ’89, iar Nikita Stănescu este unul din personajele cărții, presupus vinovat de crimă; subiect foarte amuzant/interesant.
Am cunoscut-o pe Valentina pe internet, prin 2012, prin intermediul unor fotografii de la un performance Val Chimic, un peudonim sub care a publicat un volum de poezie.
În spațiul relativ restrâns disponibil, cu pași mici, am intrat în camera principală și ne-am salutat, unii pe alții. După, am parcurs holul, bucătăria și am ieșit pe balcon unde am luat aer. Cincisprezece minute mai târziu, performance-ul începea. În camera principală care seamănă cumva cu un white cube gallery pentru că era foarte goală și-a facut loc totuși o masă de masaj roz, care a primit și un nume dar l-am uitat.
