Despre acest website
Despre nume.
Un aspect important al unei relatări este cât de în urmă te duci. În 2003 un grup de prieteni skateri din București, au realizat un film de skate, Talpă. Prea în urmă. În 2007 a avut loc prima ediție a Noaptea Albă a Galeriilor, ideea unui artist. 12 galerii sau spații alternative au prezentat ceva. Sunt mai multe informații legate de subiect pe net, care merită căutate. La Galeria Noua era expoziția “Ne placă ce faci”. În cadrul vernisajului a fost proiectat filmul Talpă și prezentat site-ul talpavideo.ro care continua online subiectul filmului. Simbolic visualreporter.net este o reîntoarcere în timp dar și o reinterpretare a vechiului site.
Motive.
De ce există site-ul: în timp acumulăm idei, experiențe… lucruri, o parte din ele le uităm, le anulăm, le aruncăm, iar cele care rămân ne devin dragi și importante. Am stâns mai multe motive care au transformat existența acestui site dintr-un vis idee, într-o necesitate. Unul dintre cele mai importante, fiind un spațiu unde se pot expune texte și fotografii (eventual și video) despre o comunitate ad-hoc, total necentralizată și practic existentă doar cu ajutorul imaginației, aceea a evenimentelor publice. Spațiul public, acest animal companion al tuturor locuitorilor din blocuri și case, sau a celor fără nici una, ne oferă infinite ore de distracție și mirare. Toată lumea are loc aici, mașinile pot să stea pornite, oprite, în trafic, bicicletele pe banda lor sau nu, pietonii pe trecerea lor sau nu, copiii la grădinițe și scoli, artiștii devin conceptuali din lipsă de spații, artiștii în galerie la vernisaj sau în studioul lor sau al ne-lor, dj-ii în club, actorii la teatru, nine to five la birou.
Alt motiv este creșterea neîncrederii în platformele de socializare care consumă informația pe care o introducem și o transformă într-un produs care este împachetat și transmis mai departe. Astfel facebook, instagram etc rămân simple platforme unde e ok doar să share-uiești un link și să trimiți câteva mesaje (și ele nu prea personale). O umbrelă pentru câteva personaje virtuale, hyperenvironment, Petre Fall, VJ VLC și acum visualreporter.
Structura.
Practic site-ul este împărțit în mai multe pagini, homepage – prima pagină, o prezentare a subiectului și o invitație spre dialog, DM me on instagram. Works – locul în care sunt listate câteva din reportajele realizate de-a lungul timpului. Conține galerii de imagini și o scurtă prezentare. Blog; chiar dacă tot conținutul site-ului se poate schimba în timp, partea activă va fi cea a blogului. Aici, vor fi publicate postări despre evenimente publice din trecut și prezent. Eveniment public este un termen destul de larg, va fi definit mai târziu. Secțiunea CV, bineînțeles prescurtarea curriculum vitae sau résumé în engleză, este locul unde sunt prezentate aptitudiniile visualreporter.
Visualreporter.net este o platformă virtuală unde explorăm vibrantul peisaj cultural al orașului, aducând în prim-plan evenimente captivante și poveștile din spatele lor. Nu există autor, editor sau orice alt filtru. Site-ul nu este despre ceva specific, nu este persoana fizică autorizată sau SRL, astfel nu se aplică GDPR, iar cookies sunt prăjituri în limba engleză. Conținutul este despre ce se întâmplă în spațiul public. Toți avem acces la el și teoretic avem drepturi egale.
În 1983, Richard Stallman, unul dintre cei mai importanți filozofi contemporani, a lansat GNU. Câțiva ani mai târziu Linus Torvalds a lansat Linux. Datorită lor este posibilă existența acestui site. Realizarea lui a durat aproximativ trei luni, după câteva încercări eșuate, limbajul de markup e ok, javascript în schimb este ciudat, pe scurt.
Despre Dogme95 și cum a influențat deciziile luate.
Doi danezi in ’95 au creat un manifest care dorea să ajute filmul. Textul cuprindea zece reguli, printre care și faptul că filmul nu trebuie să conțină elemente superficiale ca pistoale, explozii, regizorul să nu fie creditat și nu cumva să fie folosit trepiedul sau alte mecanisme de genul. Cei doi danezi sunt regizorii Lars von Trier și Thomas Vinterberg. Harmony Korine a realizat un film considerat că aparține mișcării, Julien Donkey-Boy – sunt câteva clipuri pe youtube. Interpretabil, manifestul eliberează filmul de constricțiile egoului, dar și cele bugetare, fără efecte speciale, fără decor. Doar ce există în realitate, astfel accentul este pus pe actorie și pe subiectul ales – ficțiunea în sine. Jack Foley a fost un artist audio care a inventat mai multe proceduri de creare de efecte speciale audio pentru film, în general. O parte din ele implicau lucrul în studio, fapt care a schimbat sunetul de film pentru totdeauna. Dar, înapoi la Lars, în Dogme95 nu aveai voie să pui muzică în film, sau orice alt sunet creat în studio, tot sunetul trebuia înregistrat în timpul filmării.
În final website-ul poate să fie doar un experiment, un loc de exprimare. În general subiectele prezentate sunt accesibile tuturor, sunt accesate din stradă, sunt în spațiul public. Ideea e ca mesajul să reprezinte realitatea. Imaginile folosesc tehnici clasice, fără manipulări, în general așa cum s-au reflectat în aparatul foto. Camera se află în aer handheld și e de preferat un aparat mai mic. Comportamentul trebuie adaptat în funcție de spațiu, atât pt. interior cât și pentru exterior. Dacă ceva nu este în regulă mai bine renunți la tot. Scopul imaginilor este de a crea o legătură
pozitivă cu subiectul ales. Imaginile și textul nu sunt semnate în mod evident, autorul fiind considerat inexistent.
Imaginile din acest blogpost sunt din expoziția Simion Cernică – Exchange Agent care a avut loc la ODD gallery în 2016. Prima pagină a site-ului conține un slideshow cu trei imagini. Acum, în ordinea în care sunt afișate sunt Upon Us All Equally intervenție artistică Lia Perjovschi, Ficțiuni Sonore Irinel Anghel și Zona & ILYICH.
